Această poveste nu s-a întâmplat cu mult timp în urmă și implică o echipă de pompieri maghiari din Munții Pilis, nu departe de Szentendre. Oamenii de la serviciul local de pompieri nu doar sting incendii, ci ajută regulat în timpul inundațiilor și furtunilor și adesea salvează animale aflate în pericol.

Într-o dimineață, pompierii profesioniști din Szentendre au primit o alarmă. Un trecător i-a sunat, auzind sunete de plâns venind de sub un capac de canalizare. Credea că pui de căței erau blocați și nu puteau ieși.
– Cred că e vreun pui de cățel prins în canal – a spus apelantul entuziasmat. – Poate au căzut sau cineva i-a aruncat acolo. Plâng foarte tare!
Comandantul de serviciu, plutonierul adjutant Farkas András, a luat măsuri imediat:
– Haideți, băieți! Ne îndreptăm către intersecția de pe strada Török. Salvare de animale, din canal.
– Căței? – a întrebat unul dintre ei, Juhász Márk. – Sper că nu sunt răniți.
– Vom vedea. Dar luați cu voi o pătură, o cutie și o lanternă – a ordonat András.
Când au sosit, trecătorul încă aștepta și arăta locul. Capacelul de canal era ușor împins într-o parte, iar de acolo răzbătea un plâns slab și tânguitor.
– De aici vine zgomotul – spuse femeia îngrijorată. – Îl aud de cel puțin jumătate de oră.
Pompierii s-au apucat imediat de treabă. Au ridicat cu grijă capacul, apoi unul dintre ei s-a lăsat pe o frânghie și a iluminat zona cu lanterna.
– Îi văd! – a strigat Márk. – Sunt trei! Mici, cu blană neagră… Cred că sunt pui de labrador!
– Poți să îi cobori? – l-a întrebat András.
– Da, nu e adânc și nu par răniți. Doar tremură.
I-au scos pe rând. Toți trei tremurau, dar păreau nevătămați. Pompierii i-au înfășurat în pături și i-au așezat în cutie.
– Sărmanii! Cum au ajuns acolo? – a oftat András.
– Nici urmă de mamă – a remarcat Márk. – Poate cineva i-a aruncat?
– Sau s-au rătăcit și au căzut – a adăugat colegul lor, Kiss Zoltán.
În timp ce încercau să-i încălzească, au anunțat veterinarul prin stație, iar curând a sosit dr. Lengyel Anna de la clinica pentru animale mici din Vác.
– Aceștia? – a întrebat ea, când i-a văzut. – Hm. Foarte mici și cu blană închisă… Labrador, se pare la prima vedere.
Anna i-a examinat cu grijă: le-a măsurat temperatura, i-a pipăit și a apropiat urechea de ei.
– Sunt destul de hipotermici. Noroc că i-ați găsit la timp. Trebuie să-i ducem la clinică, le vom lua sânge și vom afla cât timp au stat acolo jos.
– Să vedem dacă sunt în regulă – a insistat András –, și anunțați-ne dacă aveți nevoie de ajutor.
– Bineînțeles. Și vă mulțumesc pentru intervenția rapidă – a zâmbit Anna.
Cei trei pui au fost urcați în ambulanța veterinară și duși la cabinetul din Vác.
Câteva ore mai târziu, la stația de pompieri a sunat telefonul. András a răspuns:
– Alo? Farkas András la telefon.
Pe fir, vocea dr. Anna:
– Domnule plutonier… avem primele rezultate și o mică surpriză.
– Sunt bine? – a întrebat András imediat.
– Sunt în regulă, au mâncat și sunt bine încălziți. Dar… nu sunt pui de câine.
– Cum adică? – s-a mirat András.
– Sunt pui de vulpe. Tinere exemplare de aproximativ 3–4 săptămâni, cu blană roșiatică. Inițial culoarea închisă ne-a păcălit, dar după ce s-au uscat și i-am privit mai atent, trăsăturile – dinți, urechi, coadă – ne-au dat de gol că sunt vulpi.
– Incredibil… – a oftat András. – Și ce facem cu ei acum?
– Îi vom duce înapoi la fața locului. Poate mama lor îi caută. Trebuie să observăm de la distanță dacă se întoarce după ei. Dacă nu, mâine dimineață îi vom duce la Centrul de Conservare a Faunei Sălbatice din Fót, unde specialiștii îi vor crește.
– Atunci venim și noi. Nu-i lăsăm singuri.
Anna a zâmbit prin telefon:
– De aceea admir meseria dumneavoastră, domnule plutonier.
– Nu e doar un job. E… o responsabilitate.
După-amiaza, puii de vulpe au fost aduși înapoi lângă canal pe Strada Török. Pompierii și veterinarul au revenit la locul faptei nu pentru salvare, ci pentru speranță.
– Îi lăsăm aici? – a întrebat Juhász Márk, așezând o pătură pe pământ.
– Nu chiar – a răspuns dr. Lengyel Anna. – Îi vom pune într-o ladă închisă, dar aerisită, și vom lăsa puțină mâncare lângă. Vom urmări de departe dacă mama lor revine după ei.
– Și dacă nu? – a întrebat Kiss Zoltán.
– Atunci dis-de-dimineață îi luăm la centrul de conservare. Acolo îi vor îngriji specialiști, iar când vor fi destul de mari, îi vor reîntoarce în natura sălbatică.
Cei trei pui s-au strâns unii în alții în lada încălzită. Unul se întindea leneș, altul scotea un mic ciripit în somn, iar al treilea se întorcea neliniștit.
Anna și András îi priveau de după un copac.
– Știți… – a început Anna în șoaptă – mulți cred că pompierii sting doar focuri.
– Da – a dat din cap András – dar în spatele fiecărui apel e o viață. Uneori omenească, alteori animală. Dar valoarea e aceeași.
Încet, s-a lăsat întunericul. Sunetele păsărilor s-au stins, zona canalului a devenit tăcută. Era aproape ora opt când un fâlfâit de frunze a atras atenția.
– Psht! – a șoptit Márk emoționat. – Uitați acolo!
În depărtare, o siluetă roșiatică a apărut cu precauție. Pompierii și veterinarul au rămas nemișcați.
Era mama vulpiței. A stat câțiva pași de ladă și a mirosit în jur cu atenție. Se simțea mirosul oamenilor – dar și plânsul puilor îi era familiar.
După o clipă lungă, s-a apropiat.
S-a aplecat cu delicatețe și a început să-i extragă, unul câte unul, cu botul ei, apoi a dispărut în tufăriș. Nu s-a grăbit; știa că puii sunt acum în siguranță.
Observatorii au răsuflat abia când și ultimul pui a intrat în pădure.
– Asta… – a început Márk –, a fost minunat.
– Da – a confirmat Anna –, sunt momente rare în viața omului.
– A fost ca un miracol – a adăugat Zoltán, în timp ce își înlătura mănușile.
András a privit în întuneric și a spus încet:
– Nu am salvat pui de căței. Am reunificat o familie. Mai mult nu poți cere de la o zi de muncă.
A doua zi dimineață, s-a revenit la locul faptei. Nu mai era niciun semn al evenimentelor din ajun – doar câteva urme de vulpe în nămol și o ladă goală lângă canal.
Pompierii s-au întors la stație, gata pentru următoarea alarmă. Dar noaptea precedentă a rămas pentru totdeauna în inimile lor.
La două săptămâni distanță, ziarul local a publicat un scurt articol despre „Salvarea puilor de vulpe în Pilis”. Singura fotografie îl arăta pe cei trei pompieri obosiți, dar fericiți, împreună cu veterinarul și puii strânși în ladă. Sub poză scria:







